a-saila
TARIFITERA
TARIFIT, RIFEÑO, RIFAIN
Language family: Afroasiatic, Berber, Northern, Zenati, Riff.
Language codes:
ISO 639-1 -
ISO 639-2 rif
ISO 639-3 -
Glottolog: tari1263.
Beste izen batzuk (autoglotonimoa: (amazigheraz Arrif, arabieraz الريف Ar-Rīf):
fifia alt tarifit [
northern shilha alt tarifit [
rif alt tarifit [
rif berber alt tarifit [
riff alt tarifit [
riffian berber alt tarifit [
rifi alt tarifit [
rifia alt tarifit [
ruafa alt tarifit [
shilha alt tarifit [
tarifit [
tirifie alt tarifit [
ALJERIA
tarifit (tirifie, riff, rifi, ruafa, fifia, rif, northern shilashila, shilha) [
MAROKO
tarifit (rifi, rifia, northern shilashila) [
Hizkuntza / lengua: tarifitera / tarifit / rifeño / rifain.
Hiztunak / hablantes: natiboak 1.700.000 (1999); Marokon 1.400.000 (2004ko errolda) (Wikipedia).
Herrialdea / país: Maroko, Aljeria, Melilla (Espainia).
HISTORIA. Rif Afrikaren ipar-mendebaleko eskualde menditsu bat da, kosta du Mediterraneoan Yebalatik Kebdanaino (Ndor) Aljeriarekin muga eginez. Maroko eta Espainiari dagokie. Eremu isolatua da eta laguntzarik izan gabea. Biztanleak gehiengoz berbereak eta amazigak dira, arabiar gutxiengo batekin. Gehienen ama hizkuntza “riftar tamazightera” edo tarifitera da, nahiz eta gizonezkoek normalean arabiar dialektoa erabili, edota frantsesa edo espainiera. Administratiboki 5 probintzia marokiar osatzen ditu: Alhucema, Nador, Taza, Berkane eta Taourirt. Melilla hiri autonomo espainiarra ere hartzen du.
LENGUA. Ezaugarri nagusiak. Fonetika. A) Berbereen hizkuntzekiko ezberdintasun nagusiak dira: /l/ bihurtzen da /r/: ul ‘bihotza’ > ur. /r/ bokala aurtrean eta kontsonantea ondoren dituela irakurtzen da taddart (etxea) > taddat bezala. /ll/ (l geminatua) bihurtzen da /dj/: ylli ‘alaba’ > ydji. /lt/ bihurtzen da /ch/: ultma ‘arreba/ahizpa’ > utchma. Aldaera lokal batzuetan /k/ bihurtzen da /ch/. Zenete azpitaldean, a- aurrizki maskulinoa desagertu egiten da hitz askotan: afus ‘eskua’ > fus, afighar ‘sugea’ > fighar. Morfosintaxia. A) Maskulinoa, femeninoa eta plurala eratzean, komunztadura gramatikala gertatzen da adjektibo eta substantiboaren artean. B) Aditz jokaera konplexua da eta aldakorra eskualdeka. Aditz irregular bakarrak isha ‘jan’ eta is’s ‘edan’ kontsideratzen dira. C) Geroaldia orainaldiari ad, at edo an erantsiz osatzen da, lehenaldi burutu bakunaren berbera. D) Lehenaldi burutu bakuna orainaldiari izenordaina kenduz eratzen da (T; N’ eta gainerako izenordainak). E) Lehenaldi iragana orainaldiari aitiri erantsiz lortzen da baina izenordaina gabe. F) Lehenaldi burutugabea orainaldiari eta izenordainari ira erantsiz lortzen da. G) Burutu-burutua lortzeko lehenaldi burutu bakunari ira erantsi behar zaio. H) Hona hemen tarifiteraz lehen 10 zenbakiak: iŷ edo iŷŷen (m) eta išt edo išten (f) (1), zenaim; zenayem (2), zeraza (3), erbâa (4), jemsa (5), setta (6), sebâa (7), zemenya (8), tesâa o tesâud (9), âašra (10). Idazkera. Berbererek hainbat urtetan bezala, tafiriterak ere hainbat sistema baliatu ditu idazteko. Oraintsu (2.003az gero) tifinagh bilakatu da Marokon idazkera ofizial. Jada ez du erabiltzen arabiar idazkera. |
HISTORIA. El Rif es una región montañosa del noroeste de África, con costa en el Mediterráneo, que abarca desde la región de Yebala hasta Kebdana (Nador) en la frontera con Argelia. Pertenece a Marruecos y España. Región aislada y desfavorecida, sus habitantes son mayoritariamente bereberes y amaziges, con una minoría árabe. El idioma materno de la mayoría de la población es el “tamazight rifeño” o tarifit, aunque los varones principalmente hablan árabe dialectal, el francés y español. Administrativamente comprende 5 provincias marroquíes: Alhucema, Nador, Taza, Berkane y Taourirt. También incluye la ciudad autónoma española de Melilla.
LENGUA. Principales características. Fonética. A) Diferencias fonéticas respecto a lenguas bereberes: /l/ se convierte en /r/: ul ‘corazón’ > ur. /r/ precedida de vocal y seguida de consonante se lee como en taddart (casa) > taddat. /ll/ (l geminada) se transforma en /dj/: ylli ‘hija’ > ydji. /lt/ pasa a /ch/: ultma ‘hermana’ > utchma. En algunas variantes locales /k/ pasa a /ch/. En el subgrupo zenete, el prefijo masculino a- desaparece en muchas palabras: afus ‘mano’ > fus, afighar ‘serpiente’ > fighar.
Morfosintaxis. A) Concordancia gramatical entre adjetivo y sustantivo para formar masculino, femenino y plural. B) La conjugación verbal es compleja y varía en distintas zonas. Los únicos verbos considerados irregulares son isha ‘comer’ e is’s ‘beber’. C) El futuro se forma añadiendo ad, at o an a la forma del presente, que es la misma del pretérito perfecto simple. D) El pretérito perfecto simple se forma quitándole el pronombre al presente (T; N’ y demás pronombres). E) El pretérito anterior se forma añadiendo aitiri ‘hubiera’ al presente pero sin el pronombre. F) El imperfecto se forma añadiendo ira al presente y pronombre. G) El pluscuamperfecto se forma uniendo el pretérito perfecto simple con ira. H) Los 10 primeros números en rifeño son: iŷ o iŷŷen (m) e išt o išten (f) (1), zenaim; zenayem (2), zeraza (3), erbâa (4), jemsa (5), setta (6), sebâa (7), zemenya (8), tesâa o tesâud (9), âašra (10). Escritura. Como otras lenguas bereberes, el rifeño ha utilizado diversos sistemas de escritura a través de los años. Recientemente (desde 2.003) tifinagh se ha convertido en escritura oficial en Marruecos. Ya no se utiliza la escritura árabe para el rifeño.
|
GRAMATIKAK, METODOAK, ESKULIBURUAK
HIZTEGIAK, LEXIKOAK
DICCIONARIOS ESPAÑOL-RIFEÑO / RIFEÑO-ESPAÑOL, edición facsímil por José Megías Aznar y Vicente Moga Romero, egileak: P. H. Sarrionaindia eta E. Ibáñez Robledo, UNED-Melilla, Ediciones Bellaterra, 22x14, 336 or., Melilla, 2007.